10 ani in urma... in mintea ei 

pe plaja ..o gasca de adolescenti, cantam la chitara si ne arunca in mare… aleargam, joacam volei si ne indragosteam… Ma tineai de mana si ne sarutam, imi promit marea…  luna… si lumea e doar a noastra… 

Ne stiam de mult, dar abia ne cunosteam… acum.. atunci… atunci! Te iubeam.. Aveai ochii intunecati, incununati de parul blond care se prindea in mana mea….ziua dormeai cu palarie de paie pe ochi, in soare si te certam… si ma iubeai… 

Si a venit prima toamna, prima toamna departe de casa… si sesiunile erau scurte… si nedormite… si nu invatam… Si s-a terminat si ea… si am facut poze in robe si ne-am pierdut… 

M-ai cautat.. si nu te-am vrut… 

Te-am cautat si nu m-ai vrut…

Si apoi te-ai intors si am fugit.. un tren, acte … si o alta vara pe plaja… M-ai iubit, te-am iubit….

 Azi 

Un mort in camera mea, o nunta anulata… si o familie destramata… Nu ai avut curaj, nu te-am uitat… nu m-ai chemat… dar am venit..  Un mire ma asteapta jos, o crima in rochie de mireasa… si nu e a mea…  suntem mari, prea mari pentru vise, eu … sotie… tu sot… eu mireasa… tu tata… Eu vie… tu mort

Nu te plang… nu te iubesc… nu mai imi pasa… Dar imi este dor… un dor nebun de vara….

- Nu îţi este frig? Ai trupul îngheţat…

- Ce te face să crezi asta?

O voce neaşteptat de puternică, de feminină si de caldă a facut să i se cutremure inima de piatră…

- Cele – 6 grade…

- Nu mai fi aşa de protector..

- De ce ai venit?

Nu răspunse, pune arma pe masă, se descalţă şi urcă treptele spre dormitoare. Bărbatul se întoarse şi îi privea absent fiecare mişcare, respira adânc şi cere unei servitoare să puna masa…

- 2 tacâmuri.

Când auzi, fata se opri la mijlocul treptelor se întoarse şi îl privea stupefiată …

- N… Nu se poate!

Ochii i se umpluseră de lacrimi şi alergă pe trepte, se auzea ţipete si uşi trântite…

- Mamăăă… Mamăăă…

În cele din urmă coborâ, incet.. plângând..

- Nu m’ai chemat!DE CE?

- Nu e treaba ta!

- E mama mea…

- Era.

Aruncă de pe masă tot dintr-o mişcare..

- Bravo, eşti din ce în ce mai iute…

- Te … Cum ai putut?..

- Era bolnavă…

- Trebuia să o vad!… să-i vorbesc ultima dată.. să o aud..

- Ai alte treburi tu..

- Înainte să ma faci un pion pe tabla ta de joc… eram copilul vostru..

- Nu eşti pion.. eşti un asasin.. cel mai bun..

- Da… sunt o carte de joc!

- Nu orice carte…

- M-ai iubit… vreodată?

- Tu nu ai nevoie de iubire… tu trebuie să urăşti.. să ucizi.. să jonglezi cu destinul lor… Tu eşti dama de roşu.. singura carte în care mama ta credea.

Fata se uită cu ură în ochii lui..

- MINŢI!

Se ridică de pe scaun greoi si urcă treptele spre camera soţiei, fiica lui îl urmă în de-aproape…Când deschide el uşa parcă incăperea avea alt sens, alte nuanţe.. altă istorie.

Fata observă că încă mirosea a parfumul mamei, în dulapul deschis de tată era doar rosu, multe poze.. şi .. multe cutii albe, cu model.. cu parfum. Le luă pe rând şi le studie adânc.. În fiecare era câte o carte de joc… o damă de roşu.. Poze cu ea… o carte de joc…

Se ridică şi coborâ treptele rapid, se încălţă, îşi luă arma de pe masa de sticlă şi puse in loc… o damă de roşu…

- Aş prefera o poză cu tine..

- Eşti curios de rapid pentru un moş…!

- Trebuie să semeni cuiva…

- Aceea e mama..

- Ştiu! … dar tot a mea ai rămas…

- Nici măcar nu-mi ştii numele…

- Dama de roşu.

Plecă… trântind uşa…

- Eloise…

Azi e inca soare.. azi inca e muzicalitatea verii.. azi e o vara fara verde.. azi…

aude vantul cum sufla prin camera cu mobila veche. Se uita la ceasul de pe perete si se opreste, nu mai ticaie. Se apropie de el si il asculta, parca asteapta sa respire, parca ar fi un mort lipit de perete. nu aude nimic si se indeparteaza, usor zapacita se schimba in haine obisnuite si iese in curtea interioara.

Prin gradina de flori paseste in papucii negrii de casa, lasa gauri de ciment prin covorul de frunze tipic toamnei. Se aseaza sub un copac oarecare … desi leaganul e gol si zambeste, e fericita… asa singura… cu o pisica vagaboanta pe langa ea si un vant dulceag.

Pisica tarcata se aseaza in poala ei si miauna vag, incepe sa o pupaceasca si sa se joace cu ea cand telefonul –  Lasa pisica sa ii cada din brate si se duce repede in casa… ajunge mai tarziu, din reflex se uita sa vada cat e ceasul, dar el tot nu ticaie , si arata o ora de mult trecuta.  ofteaza si se duce la rochia impachetata pe pat ar vrea dar  nu … a fost o singura data… si intr-un fel se simte vinovata… dar ii pare bine ca a imbracat-o.. data viitoare va fi a ei… sau macar… nu va trebui sa fie o frauda.

Sta langa telefon si se leagana.. acesta suna din nou si ..

- Alo! -

se descalta si se ridica in picioare… se joaca cu picioarele goale in iarba, isi atinge usor lunia trupului… in rochie de matase sangerie. Ridica privirea si respira adanc, se apropie de marginea prapastiei, zambeste indraznet si se indeparteaza…  intoarce spatele soarelui si cauta cu privirea ceva… cu mainile haihui atinge pamant.. ridica un pachet si il arunca.. asteapta raspuns si il primeste. scoate limba nimanui si se amuza de reactia ei. Face cu ochiul… si se arunca!

Alerg dupa ea si aud zgomot de apa …  uimit o caut… dupa cateva zeci de secunde vad cum parul este aruncat peste cap si aranjat cu indrazneala.. se uita la mine si imi trimite un sarut din palma… socat ii fac cu mana.. si o poza.. iese din apa si deschide pachetul.. se dezbraca si imi arata ca nu… Isi strege apa de pe trup cu un prosop.. o privesc si incerc sa o ghicesc .. este mult prea jos sa o vad… se imbraca!

Trece pe langa mine si ma ridic … o salut din cap si ii fac poza… Scoate strengareste limba si imi ureaza bafta… apoi pleaca… e amiaza!

Multumit intra in bucatarie si isi bea cea de-a patra cafea…. tremura la fiecare sorbitura. Ochelarii, usor crapati in colturi … il mai lasa sa priveasca cerul innorat. Isi pune pelerina de ploaie si trece din camera in camera… aduna cutiile cu ceasuri si pe aseaza usor una peste alta. Deschide usa si da sa iasa din casa.. priveste pamantul ud si suspina.. sopteste un nume de femeie si pleaca…

Ajuns in fata inghesuitului magazin cauta lent o cheie. Nu il deranjeaza picaturile reci de ploaie… o gaseste pe maneca pelerinei, injura scurt si descuie… aprinde becul si priveste un portret de femeie…. o saluta respectuos din cap si inchide usa dupa el. Se instaleaza calm si isi pune prin rafturi ceasurile… Priveste din nou femeia, isi spune trist : “Azi nu va veni nimeni”…

Imi gasesc un loc… in stanga mea o domna de culoare, in dreapta … scaun gol. Nimeni nu mai spune nimic. Ca la un semnal dat… femeile incep sa caute prin genti diverse lucruri… numai ce vad ca isi pun pe brate diverse produse cosmetice si incep sa le aplice pe ten. Nimanui nu i se pare dubios.. lumea conectata sta cu capul plecat… caut cu privirea o sabie… Capul plecat, sabia nu-l taie!.. dar totusi sa incerc. Ma las pagubas cand zaresc numele statiei in care trebuie sa cobor.

Ma ridic alesne de pe scaun si numai ce vad ca toate femeile erau gata aranjate.. drumul de mai bine de jumatate de ceas nu a fost irosit.. ci folosit cu sarguita si dibacie de catre expertele noastre.. care acum, cochete, se indrepata spre locul de munca, scoala sau poate… doar shopping.

Vocea teleghidata din difuzoare anunta inchiderea usilor.. ma intorc si privesc cum dispare in intuneric viermele de metal.. langa mine se opreste un tanar obosit de la fugaritul scarilor, se uita cu ochii paienjeniti dupa metrou..L-as fi batut pe umar.. dar prea multa miscare pentru o ora asa matinala… l-as fi incurajat dar parca nu-mi ieseau cuvinte pe gura.. plus ca multi pierd metroul.. si nimeni nu zice nimic.. trec mai departe si te lasa sa te framanti singur.. tu si secundele care trec… sau nu prea.

Asa ca imi vad de drum si las in spate..  aglomeratia si glagia vesnic statornica in subteran….

Evident, daca intreb un om al bisericii sau o persoana care se afla in stransa conexiune cu Dumnezeu as primi un raspuns despre suflete ratacite si chinuite de pacatele vietii trupesti, care negasindu-si linistea…sau fiind nevoite sa implineasca un anumit numar de zile pe pamant, inca bantuie diferite zone, astfel aratandu-se si oamenilor.

Un “Toma necredinciosu’ ” ar avea teorii care sustin existenta fantomelor, de atlfel si a existentei mai multor civilizatii sa nu zic extraterestrii… ca poate sunt tot pe Terra, doar ca intr-un univers in miniatura/microscopic, iar teama de ele nu este asa de mare ca a unui credincios, ci curiozitatea il indeamna sa faca cercetari, sa caute niste raspunsuri.

O poza ciudata… o povestioara din zona cu un streang.. un bec cu senzori… cateva crengi in intuneric pot sa iti faca imagineatia sa joace muuult si bine pe niste coclauri nevazuti de altii… dar foarte bine traiti de tine.

Astfel… gandindu-ma la aceste spirite cu “mult chef de viata”, ipotetic vorbind viata… , mi-am imaginat… o casa bantuita… pe care sa o cerceteza sa zicem…. 2 prieteni… amu no.. hai 3! Un credincios, un necredincios si un ateu!

Stiind ca ateul este un inrait adept al stiintei, posibilitatea existentei unui spirit este nula, fizica cuantica si vechimea casei oferindu-i siguranta imposibilitatii.

Inainte ca acesti 3 purcelusi.. pardon… acesti 3 buni prieteni sa investigheze cazul… mai concret aceasta “casa bantuita”… fiecare are o teorie, si vrea sa dovedeasca celuilalt ca are dreptate, aici apare si orgoliul.

Credinciosul simte ca are o datorie fata de Dumnezeu si de sine sa isi aduca prietenii pe calea cea dreapta, demonstrand existenta Lui si puterea de care ar trebui sa se teama; necredinciosul in general manat doar de curiozitate si dorinta da a iesi din banal, nemai punand la socoteala ca un prieten loial, a se citi om nu caine, va fi mereu alaturi de prieteni, mai ales cand e rost de putin amuzament; iar ateul vrea sa isi testeze pe propria piele teoriile si sa demonstreze inexistenta lui Dumnezeu si ca defapt e doar “mana” stiintei la mijloc.

Fiecare are o mica indoiala si teama in suflet, pentru ca .. la urma urmei.. sunt doar niste idealisti, “pusti bagaciosi” s.a.m.d. Fiecare are in gand, desi nu ar recunoaste o mica indoiala in propria teorie. Dar… cum orgoliu e orgoliu… chit ca esti fata sau baiat, mai ales daca esti baiat [no offence] nu poti da inapoi, doar nu esti las…

Ei bine.. acestia reusesc sa intre in casa… prin efractie, evident… ca doar e proprietate privata si nu a lor… daaaaaaar de aici va las pe voi sa continuati cu imaginatia si ideologiile personale. Sa castige credinta voastra chiar daca pentru unii e doar o formula fizica, iar pentru altii totul.

Carti de joc aruncate pe masuta de sticla… doua pahare goale si un pachet de tigari inceput din ziua trecuta… Ai lasat muzica data mult prea tare.. si abia imi aud gandurile. Miros de cafea si parfumul tau…

Rasete pierdute in bas de rock si poze neasteptate. Ai parul inca ud, esti calm si nepasator. Jetoane aruncate, gratar incins si prieteni cu chef de viata. Turma de animale, pasi grabiti si cer furios.

Praf pe bord, nisip in clepsidra si o camera dezordonata.. O vara diferita, ciudata si neasteptat de rapida..

Prieteni … distractie si soare. Planuri de viitor, frisca si conversatii scurte pe mess. Caut carti si timp de toate.. facultate si job.. orase peste orase.. nume pierdute, obiecte cu viata… un univers de becuri… o gradinita de pui de luna…

Kevin… Bob.. si o broasca ratacita. Ochelari de soare si dezbateri cromatice.

Deschid geamul in noapte si inspir adanc… ploia s-a domolit.. nu mai tuna si nici fulgera…. chiar de e trecut de miezul noptii si e intuneric… ma simt in siguranta…

Timpul se masoara in cadrane solare, nu exista timp pierdut nici irosit. Nu am ce sa invat de la fiecare om ce trece, sta sau doarme langa mine. Sunt singura in lumea animalelor, am de invatat de la ele.

Vegetariana de mai bine de o luna, cum as putea sa omor pentru a trai!… da, legea junglei, dar eu sunt in padure. Cu atata verde in jur, ar putea fi gradina zoologica, gradina bunicii, sau …. chiar jungla.

Astazi ma simt epuizata, nu vreau sa ies din mica mea “camera”. Nu vreau sa ii vad!… Au venit sa se relaxeze, epuizand pe altii, stresand un intreg univers paralel. De ce aici?!…  de ce?… de ce?!….(>.<)

Le vad siluetele difuze in apa curata. Calca in picioare cerul si nu le pare rau, o batjocoresc.. o arunca si o botesc fara rusine… Se apropie de mine…  fara sa stie ca eu exist… nu vreau sa descopere frumosul meu loc’sor!… E al meu…

Da, sunt egoista, dar nu vreau sa plec… Si se pare ca nici cerul.. S-a intunecat.. si vantul a inceput sa bata cu putere, aud zgomotul lor mult mai incet. In mai putin de o ora sunt doar eu, cascada si cerul…. mii de lacrimi ce cad si saruta pamantul nu se aud…

Usor usor… toti norii se risipesc.. ma dezmeticesc si simt cum trupul imi este greu si obosit.. privesc afara si vad cum micul meu univers glaciar ia foc… Si vad apa insangerata si ma intristez.. e deja apus…

Il vad cum aluneca pe gheata fluida.. pe geamul si usa si peretele meu… doua lumi… separate de o perdea, doua vieti separate de o vara…

Ma invelesc si privesc cum se duce la culcare si soarele… as vrea sa vad si luna… si cerul de azi, imi este dor de voi… prieteni!.. cu adevarat prieteni!

Somn usor….