Alone – Claude Kelly

Bună dimineaţa!

Ce zi însorită… ce peisaje frumoase, ce plajă goală cu stânci ude.Stau întinsă pe nisipul cald şi privesc la cerul senin, privesc cum vântul modelează norii pufoşi.

Aud cum valurile se sparg de stanci şi simt apa cum mângâie ţărmul.  Pe fundal, o piesa imi îmbraţişează gândul şi îl poartă spre înalturi.

Mă ridic şi îl caut pe cer cu privirea, prin nisip cu mâna şi realizez că e în mijlocul unei aglomeraţii de oameni…  îl las să se dezmeticească. Privesc prin el la lumea, văd indiferenţa din ochii lor, vad lenea din trupuri şi tristeţe pe chipuri.  Zâmbesc vag si revin la realitatea liniştită a plajei. Sunt cu mine însămi şi cu lumina soarelui.

Nu stau mult nici aici, ma ridic si las sa imi cada din mana nisipul.  Las in urma mea pasi care sunt acoperiti de apa rece, in mine chipul unui oarecare din multimea aceea reînvie. Il privesc cum sta cu tigara in capatul gurii, cum corpul ii e sprijinit de o cladire gri, cu geamurile murdare… este absent, este obosit si ii aud respiratia, vad cum scrumul cade pe asfalt. El nu se vede, el nu vede pe nimeni in jurul lui, nu vede cum toti devin ca el… sau cum el a devenit ca toti. Ridica ochii spalaciti la cer, oare la cer?… Il urmez… nu privea la cer, ci la un geam, un geam la care statea o femeie ingrijorata si privea in jur.

Revine cu privirea pe pamant… pe langa el trece un grup de oameni in negru, cer un foc, si isi continua drumul.Din stanga o fata aflata in aceasi situatie ii rade, se pune langa el si rade… rade zgomotos, el nici nu o priveste. Isi mai aprinde o tigara, si ii intinde si acesteia una. Ea rade in continuare…..

Isi intoarce privirea scarbit. Oare el realizeaza ca asa arata si el in ochii altora?

Hmm.. oamenii sunt singuri…. sunt tristi si fara energie. Tinerii sunt batrani, iar batranii copii.


Cu mult drag,

un copil.

Reclame