Draga vizitator,

Eu de aici de printre nori iti vad mersul grabit pe asfaltul ud, si ma gandeam sa iti fi trimis o umbrela, dar m-am razgandit imediat ce ti-am zarit plictisul de  pe chip.

Am sperat ca lacrimile cerului sa te trezeasca, vad ca in zadar.

Stand aici sus, uneori imi place sa petrec timpul privindu-va.

Astfel mi-am petrecut jumatate din noapte ascultand rugaciunile unei fete. Era obisnuita cu singuratatea,  le vorbea pisicilor si mie, chiar daca nu stia ca o aud. Avea o voce joasa si grava, era racita si flamanda.

Nu s-a plans nimanui, nu a cersit nimic si nici nu a indraznit sa fure. Fiind vara, oamenii de la spital nu ii mai dadeau adapost sau hrana, mai mult de 17 ani nu avea.

Pe stada ziua nu statea singura, purta de grija unor pusti, acum se ruga la Dumnezeu pentru unul dintre ei. De ce? Ei bine, acela era in spital, pentru ca facuse pneumonie.

Si tu te miri ca a fost internat in spital, avand in vedere ca era un fiu al strazii, nu?

Aceasta fata, anonima, face curat in spital, face voluntariat la orfelinat, si astfel a putut sa il ajute pe micul ei prieten.

Cati dintre noi facem asta? Va mirati ca am zis „noi”?? Ei bine, de 17 ani de cand stau si eu.. printre voi, mai  mult sau mai putin, am imprumutat multe de la voi, din pacate si un strop de caracter infect, din egoisul vostru si narcisimul ce il pretuiti atat de mult.

DA! urat din partea noastra ca nu facem acestea. Ma uitam la ea si o invidiam (tot de la voi am luat si asta), dar intr-un mod pozitiv, ma simteam bine sa vad oameni carora le pasa.

Si totusi, facand atatea munci pentru folosul altora cum de nu are unde sta? Nu are pentru ca a dat patul ei unei tinere gravide, iar noi nu putem ceda nici macar un scaun in autobuz unei batrane.

Aceasta fiinta nu e de pe pamantul vostru! Nu aveti dreptul sa va mandriti cu ea, EA apartine altei specii, o specie, din pacate, pe cale de disparitie.

Atunci cand vedeti ca un om este bun, imediat va atribuiti drepturi si va mandriti ca e „ca voi”, ca e „roman”, toti spuneti „asa da!”, „un exemplu bun…vezi?”… dar nici unul nu faceti nimic pentru a avansa de la simple vorbe.

„Are talent”, da poate are unu talent, dar 3% talent si 97% munca.

„Nu pot”,”nu stiu”… nimeni nu se naste invatat, dar nici nu vrem sa invatam. „mergem la scoala ca sa invatam” nu,mergem la scoala  ca sa tocim. Mergem la scoala ca sa avem o diploma.

STAI! Nu sari cu gura pe mine, si scoala are rostul ei. Invatam sa citim, sa scriem, invatam algoritmi care reprezinta verigile mecanismului intelectual. Invatam sa interactionam intre noi, inavatam ce e bine sa facem.

Acum vine problema!

Cati dintre noi punem in aplicare ceea ce suntem instruiti sa facem?

Prea putini ca sa schimbam ceva in mintile acestea bolnave. In oamenii acestia secati de orice forma de energie!

Semnat: un copil



Reclame