incendiul a cuprins tot trupul meu, imi arde mintea in culori aprinse.. imi port manile in umbre..universul meu se stramteaza..

evadez din focurile iadului meu … Dovstoievski avea dreptate… sunt un camp de lupta… in mine are loc acelasi razboi ca in voi.. binele vs. rau!

Ma doare indiferenta care incepe sa ma imbratiseasca din ce in ce mai puternic… imi plang propriul mormant. nu sunt flori pe el… si nici cruce. .. nimeni nu stie si nici nu simte. parca fug pe o banda rulanta cu acelasi peisaj sec si monoton.   roseata si pulsul pamantului ma incalzesc. . ma acopera si ma opresc.

Nu iti mai vorbesc … nu mai stau inchisa in acest sicriu.  Imi e dor de cea de ieri.. de fericirea mea. Urasc sa ma vad cum stagnez in starea asta deplorabila de indiferenta si prostie. adorm secata de energie…..

cu dezamagire observ ca incep sa imi pregatesc locul in intuneric..

Astept sa vina rasaritul, ca lava sa fie zapada din ajunul Craciunului,  sa ma ridic usor inghetata si sa ma trezesc la realitate…..

17-le este pasat de la alb la negru … de la iubire la ura.  tabela de marcaj incepe sa ramana fara curent.. este epuizata de scorul strans dinte cele doua.

Astept sa ma trezesc.. si astept …. astept…

Semnat:

Un copil