Ninge cu fulgi mari si grei..

Inchisa in colivie stau si privesc spre poarta libertatii.. un geam mult prea inalt. Mai trebuie sa cresc ca sa pot ajunge la el..

Aripile imi sunt ude si lipite de corpul mult prea cald. In jurul meu mireasma Craciunului….

Cadourile stau pe masa, pe scaune si pe jos.

Nici nu sunt curioasa ce sunt in ele… nu vreau decat sa treaca timpul. Sa imi i-au zborul, sa ajung la cer, sa ating norii, sa dansez pe ei si sa cobor inapoi.. doar.. doar cand o fi sa imi fie dor.

Nu vreau sa exist… eu vreau sa traiesc.

Nu vreau sa imi ziceti voi ce sa fac… vreau sa fac eu!

Nu imi pasa ce ajung… tot in colivie am sa raman daca nu invat sa zbor..

Nimeni nu a stiut sa zboare din prima… a mai si cazut, dar daca a avut tarie s-a ridicat.

Eu ma voi ridica… eu voi arde in drumul meu spre soare… voi fi o ramasita in poze, voi evada din imagini.. imi voi desface aripile si ma voi inalta din nou.. si din nou…. si din nou.

Voi ma veti privi… veti zambi si apoi va veti intoarce la rutina….

Cu timpul, voi imbatrani, ma veti prinde, ma veti lega si decolora….

Ma veti ascunde in umbra voastra.. ma veti hrani cu iluzii… voi primi libertatea cu portia.. si veti zice ca e normal….

Voi fi o veriga in acest lant imoral si incompetent…

Nu ma voi sili sa va explic, voi fi epuizata… tacuta si… batrana.

Ma voi legana… voi fi senila… in realitatea voastra… dar intr-a mea… voi fi libera… voi fi pe cer… voi fi doar o umbra printre voi…

O urma in namolul vostru.. o floare pictata pe bolta instelata…. un zambet pe chip….un vers de poezie….

Reclame