Pe bolta-nstelată

Cu mândru chip de ceară.

Şuieră vântul între stânci

Boţind mătasea albă.

 

Cu paşi domoli

Pe strâmte căi

Tu calci alesne iară.

Şi aştepţi tăcută dintre nori

s-ajung la tine-ndată.

 

Pe cer sunt ţintuit din veci

Nici azi n-am evadat.

Ca rege alb încununat

Slujesc la vise-mi reci.

 

Din zori târzii până-n apus,

Prin cărţi mă cauţi des,

Şi treci din lumi în lumi

Şi strângi, în pumni câte un vers.

 

Te pierzi în file de poveste

Pe-nalte aripi negre.

Ajungi, ca pasare de nori

Din vis încet mă strigi,

 

În van, că nu-ţi răspund

Căci tu departe-mi pari.

Şi taci şi cugeţi şi suspini,

Cu chip angelic, calm.

 

În straie de lumini străbaţi

Pe marmuri reci, castelul.

În turn înalt tu te ascunzi

În nopţi cu nori pe ceruri.

 

Cu mâna caldă, mângâi chip

Mort şi făr de nume;

Şi-n cascadă te prefaci

La mine-ţi arunci ochii.

 

Prin umed val dansezi uşor

Cu păr vulcanic stins.

Îţi laşi trup nud

S-ardă-n loc, cu flacără din chin.

 

Mă strigi cu ultim glas-

Dar eu sunt prea departe,

În zare văd lumini cum ard

Cu rază sclipitoare.

 

Sticlă spartă cu ecou

Privesc la lacul verde,

Din el aştept să te înalţi

Ca fum fără pereche.

 

Ieri om, azi înger.

Stingher îţi caut trupul,

Iubito, nu-ndrăzni

În negru să-ţi prinzi visul.

 

Căci tu mireasa-n alb vei fi,

Pe nori de puf şi spumă,

Şi noi o luna-n doi vom fi

Să ţintuim cunună.

 

 

Nota catre cititor:

Still eminescian, facuta ptr un concurs „Eminescu inca mai traieste”

 

 

Reclame