e seara si vantul bate cu putere… Stau intinsa in pat si privesc ecarnul luminat al televizorului…

Mii de fete se reflecta pe chipul meu… Ii privesc si ii las sa treaca.. din camera alaturata muzica este mai puternica… si mai puternica… si mai puternica

Ma ridic in capul oaselor si ma indrept spre usa.. intru in camera, dar totul se cufunda in liniste… o liniste apasatoare…. care incepe sa ma arda.

Totul este in obscuritate… sunete?!… nimic.. doar bataile inimii mele…

Ma intorc in camera..  televizorul care mai adineaori ma tinea ca hiptonizata in pat… acum.. acum e inchis…

Paralizata stau in prag… liniste in stanga… liniste in drepta…

.. Se aud pasi grabiti pe aleia din fata casei..

Pe pervaz… ultima floare se ofileste…

Scrisoarea pentru tine e inca in mana mea…

Nu ti-am mai dat-o… nu ai mai zambit citindu-o!

Deschid un geam… si mirosul primaverii ma saruta….

Azi e luni….. Azi… a fost soare….

…Acum…

Luna, mai frumoasa ca intodeauna…

Ma lasa sa vad in jurul meu… in camera, umbra mea se imprastie vag pe perete.

Ca o papusa, incep sa ma misc… Umbra ma inita… nu-mi da pace..

Ea… e mai eleganta… e mai tacuta…

Inima ei nu bate… mintea ei nu are ganduri..

Miscarile ei sunt mai ample.. ea nu exista… dar de ce e mai buna atunci?

Imi vorbeste prin imprudente semne…  nu vrea sa faca mult zgomot asa ca sopsteste…

A trecut suficent timp..

Inchizi o usa in urma ta…. deschizi alta in fata!

Nu e negru fara alb… si nici alb fara negru…

Anunțuri