Decembrie

Cu pasi marunti ma plimbam alesne pe un  bulevard alb al Bucurestiului. Era aglomerat, nimic iesit din comun, erau copii cu bujori in obraji si mainile inghetate, bratani cu papucii rupti si glasul tremurand, femei cu fuste lungi ce furau fulgii asternuti, domnisoare cu picioarele la vedere si zambetele pe buzele date cu prea mult ruj, baieti poznasi, barbati grabiti, cavaleri tatuati….

E ajun.. E frumos si alb… este o caldura glaciara. Ma opresc in fata unei vitrine cu jucarii. Inauntru  mamici tot cumpara de zor cadouri copiilor. Mos Craciun exista!.. Zambetul imi devine mai evident si imi continui drumul. Brazi impodobiti… oare Mosul vine si la boschetari?.. Nu sfarsesc gandul ca imi taie calea o copila ce mergea la un boschetar cu o punguta cu bunatati… – se pare ca da! Mos Craciun exista!

In scarile de bloc se aud colinde cantate cu multa pofta de viata <<Sarbatori Fericite… !>>, <<Primiti cu colindul?>>… <<Multumim>>… <<Am venit sa colindam… Domn Domn…>>, <<La anul si la multi ani!>>.. Copilarie.. ce repede ai fugit.

Dau sa intru intr-un pub… oare care… fara nume!

Vise-a-vise.. un butic!.. Linistit.. calm si singur. Pasii mi se indrepata spre el. In prag ma opresc… si ma uit inauntru. Era o camaruta frumos aranjata.

– Buna ziua!

Dupa tejghea o batranica se arata.

– Buna sa iti fie inima, fiule!

m-am invartit pe acolo, erau atat de multe obiecte…. le-as fi luat pe toate. Toate aveau o istorie. In capat… un portret. Era o fata cu ten alb ca zapada de afara, cu ochii mari si verzi.. haina neagrta..  Clipeste!

Ma apropii si dau sa ma uit la chipul ceramic…. Dar eram eu!

Tineam in mana o rama aurie, incovoiata, cu un porumbel de lemn in stanga sus. Atunci realizez ca ma uitam intr-o oglinda…. fata e reala! Ma intorc sa o caut.. dar ea- nicaieri! Cum.. !? .. Ce!?..

Privirea mea umbraste toate obiectele… dar!?… Uhm!… Resprir adanc..

– Te simti bine flacaule?

Vocea batranei imi deschide ochii… imi vine sa plang de ciuda… ca nu m-am intors mai devreme… dar daca doar mi-am imaginat?… Daca nu era nimeni?

– Da… Ma simt bine!…

–  Iti place oglinda?… Cadou de Craciun pentru vre-o domnita?

– .. .. Ma scuzati a intrat aici o fata.. mai devreme?

– O fata?!… nu stiu… nu am vazut! E posibil.. eu am lipsit.. cateva minute.

Atunci am realizat ca batrana aparuse din fata mea… desi eu o lasasem cu mult in spatele meu… printre obiecte antice..

I-am inmanat oglinda…

– O vreau!

– Ehe.. o sa fie fericita …

– Da, o sa fie!

Femeia incepe sa inpacheteze incet obiectul intr-o folie rosie. Fredona un colid.. care se difuza atunci la un post de radio.

– 70 Ron!

– Multumesc frumos!

– Si eu iti multumesc, flacau!… Si nu uita… Mos Craciun exista!

– Asa este! Craciun fericit!

Chicotitul batranei imi dadu un fior pe sina spinarii…. Afara incepuse sa ninga… Tineam oglinda la piept si parca imi era frica sa o indepartez de bataile inimii mele. Lemnul vechi al acestei oglinzi facea ecou inimii!

Priveam toate femeile care treceau.. nu imi aminteam decat privirea ei… atat de… diferita.. Cat de verzi ii erau ochii… Pielea…? .. Parul?… Buzele?… sau ochii… nu pot sa vad nimic.. doar smaraldul ochilor ei!

Fantasma… vie… imaginatie.. realitate

In metrou am stat langa o batrana… ce-mi amintea de batrana din butic… <<Nu uita.. Mos Craciun exista!>> Ce amuzant… aceasta propozitie puerila ma urmareste astazi… E aberant sa ma leg de un lucru atat de asteptat in zilele acestea. Ce putea spune si ea!? … E Craciun!…

Ma uit la oglinda impachetata…. Hartia era parfumata… Inchid ochii si inspir adanc! … Parfum de femeie… Intru in lumina… vad acei ochi… Clipesc des… si parca imi zambesc… O mana alba imi atinge fruntea… e ea… are pielea atat de… fina… si calda…

– Baiete esti bine?

Deschid ochii si dispare… langa mine… o femeie.. dar nu e ea..

– Da! Multumesc de grija!

Se anunta statia mult asteptata si cobor. In fata casei era parcata masina tatei… Luminile sunt aprinse… e galagie…

Intru in casa!

– Craciun fericit, fiule!

Mama ma intampina… Ne imbratisam.. imi vorbeste si tot arata spre camera de zi! Acolo era sora mea cu familia ei. Are 2 copii si e vaduva! Langa ea mai era o fata… Fata din butic… Alerg in sufragerie si sora mea sare in intampinarea mea… Ma strange in brate si imi saruta apasat obrajii… Arata spre brad. Neajutorat ma uit sub el… cadouri multe… Ii pun in brate oglinda

– Craciun fericit!

Ma intorc la canapea… era goala… Dau roata camerei… era doar mobilierul nou luat de ai mei, bradul foarte impodobit, la umbra caruia stau cutii de cadouri!

– Iti cauti nepotii?…. Clara… Sebastian!… CLARA…  Mama!.. Unde sunt copii!

Din bucatarie, mama bine cu un platou de prajituri. Erau fierbinti.. proaspat scoade din cuptor!… de fusta ei se tin copii… 3 si 5 ani. Baiatul e mai mare. Copii sar si se prind de picioarele mele… <<Fir-ar.. am uitat sa le cumpar ceva!>>…

– Copii.. colidati-l pe unchiul Victor!

Copii se pornesc ca un aparat caruia ii dai PLAY. Camera avea acum atmosfera completa..<<Trei pastori se intalnira…>>

Dupa cina in familie. Se deschid cadourile!… Sora mea era placut impresionata de oglinda… Aveam un regret ca i-am daruit acel obiect. Dar nu puteam sa il i-au inapoi. Eu am primit de la mama un plover verde cu negru, si din partea surorii mele un ceas de mana din argint… a costat ceva asta.

Zilele au trecut, ne apropiam de revelion. Zilnic beam un ceai la ceainaria din fata buticului, nu imi luam ochii de la intrare!

Am mai fost acolo, am mai cumparat un ceas cu pasare de perete pentru camera bunicului, un set de cesti din portelan pentru bunica, o marioneta pentru Sebastian si o papusa din anii ’30 pentru Clara!…

In fiecare zi cate ceva pentru a o putea revedea!

In zadar… o vedeam doar in vis… o aveam in brate si o sarutam… ma jucam in parul ei.. pe care nu il pot vizualiza.. nici macar nu imi pot aminti de el!

Ochii ei… superbii ei ochisori…. i-am pictat … am scris despre ei… Cred ca o i-au razna. Prietenii cred ca’s nebun.. nu ii condamn. Dar o vreau.. si o caut!

30 decembrie

Dimineata m-am trezit si am fost convins ca o voi revedea.. Sinteam asta!

Cand am ajuns la butic… era inchis…

Nu ningea… nu era mai nimeni pe strada… Am stat…. m-am uitat la ceas nerabdator… 8.45 cam devreme.. am dat sa plec. dar usa se deschisese.

Am intrat..

– Buna ziua!

Era lumina stinsa, geamurile erau acoperite cu perdele groase visinii… era pe tejghea o lampa… Antic!…

Am dat sa o aprind!

– Ce.. nu iti place in intuneric??..

O voce tanara ma luase prin surprindere..

– .. Baa da… Vreau sa te vad!

– Si ce te opreste?

– lipsa luminii…

O mana alba… rece… imi mangaie gatul. Transpiram… nu mai puteam zice nimic.

– Am aflat ca m-ai cautat!

– .. d..d…d..da.. te…te-am cautat!

– nu mai fa asta!…

M-am blocat…

– De ce?!

– Asa… detaseaza-te de aceasta idee a ta… nu sunt cum ma vezi

– Nu am sa te mai caut daca mi te arati!… Promit!

– Cuvantul dat… nu il vei putea lua…

– DA!

Au trecut cateva minute care mi s-au parut ore!…

Intr-un final… s-au dat perdelele la o parte… Lumina imi provoca dureri la ochi! .. am fost nevoit sa ii inchid pana s-au obisnuit…

Ea era nemiscata in fata mea… am intatins mainile.. Era acolo.. stiu sigur asta… era vie.. era ea!…

Purta o pelerina cu gluga… care ii acoperea aprul si fata…i se vedea barbia alba…

Mainile ei.. au iesit la lumina!… Degete lungi, cu unghii ingrijite, date cu oja rosie… Purta multe bratari subtirele la maini… de argint. Avea 3 inele la o mana si 2 la cealalta.

S-au ridicat si au dat gluga jos!…

Mi s-a taiat respiratia!… Un par … de un rosu aprins a aparut… era atat de cret… pana la omoplati. Avea tenul alb ca spuma laptelui, buzele conturate… in aceasi noanta cu parul.. la urechi purta ceircei micuti.. avea mai multe gauri.. nu am reusit sa le vad ca lumea… pe gat avea un tatuaj… jumatate era ascuns de pelerina.. cred ca era un porumbel… intr-o pentagrama… Ochii.. erau asa cum ii stiam.. mari si verzi… sprancenele arcuite… gene lungi… era ….. minunata!… superba!

– Te… Te iubesc!

– Pa!

Si am plecat…

Fata din butic… e inca in mintea mea… si au trecut… doar 30 de ani!…

Mi-am tinut promisiunea.. nu am mai cautat-o!… Dar am ravnit la ea… toata viata!…

Anunțuri