Timpul se masoara in cadrane solare, nu exista timp pierdut nici irosit. Nu am ce sa invat de la fiecare om ce trece, sta sau doarme langa mine. Sunt singura in lumea animalelor, am de invatat de la ele.

Vegetariana de mai bine de o luna, cum as putea sa omor pentru a trai!… da, legea junglei, dar eu sunt in padure. Cu atata verde in jur, ar putea fi gradina zoologica, gradina bunicii, sau …. chiar jungla.

Astazi ma simt epuizata, nu vreau sa ies din mica mea „camera”. Nu vreau sa ii vad!… Au venit sa se relaxeze, epuizand pe altii, stresand un intreg univers paralel. De ce aici?!…  de ce?… de ce?!….(>.<)

Le vad siluetele difuze in apa curata. Calca in picioare cerul si nu le pare rau, o batjocoresc.. o arunca si o botesc fara rusine… Se apropie de mine…  fara sa stie ca eu exist… nu vreau sa descopere frumosul meu loc’sor!… E al meu…

Da, sunt egoista, dar nu vreau sa plec… Si se pare ca nici cerul.. S-a intunecat.. si vantul a inceput sa bata cu putere, aud zgomotul lor mult mai incet. In mai putin de o ora sunt doar eu, cascada si cerul…. mii de lacrimi ce cad si saruta pamantul nu se aud…

Usor usor… toti norii se risipesc.. ma dezmeticesc si simt cum trupul imi este greu si obosit.. privesc afara si vad cum micul meu univers glaciar ia foc… Si vad apa insangerata si ma intristez.. e deja apus…

Il vad cum aluneca pe gheata fluida.. pe geamul si usa si peretele meu… doua lumi… separate de o perdea, doua vieti separate de o vara…

Ma invelesc si privesc cum se duce la culcare si soarele… as vrea sa vad si luna… si cerul de azi, imi este dor de voi… prieteni!.. cu adevarat prieteni!

Somn usor….

Anunțuri