Stateam seara trecuta si vorbeam despre existenta fantomelor. Cum poate un lucru atat de mic si de greu de inteles… practic imposibil sa iti nelinisteasca mintea. Profu’ de fizica mi-ar detrona ideile aparent fixe si zdravan inradacinate cu privire la existenta lor cu doua sau trei legi ale gravitatie si a fizicii cuantice prin care mi-ar demonstra ca lumina, zgomote banale si inofensive impreuna cu energia statica pot sa iti faca peri albi, sa te cutremure si chiar sa te duca la stari de extrem pe care nu credeai ca poti sa le ai.

Evident, daca intreb un om al bisericii sau o persoana care se afla in stransa conexiune cu Dumnezeu as primi un raspuns despre suflete ratacite si chinuite de pacatele vietii trupesti, care negasindu-si linistea…sau fiind nevoite sa implineasca un anumit numar de zile pe pamant, inca bantuie diferite zone, astfel aratandu-se si oamenilor.

Un „Toma necredinciosu’ ” ar avea teorii care sustin existenta fantomelor, de atlfel si a existentei mai multor civilizatii sa nu zic extraterestrii… ca poate sunt tot pe Terra, doar ca intr-un univers in miniatura/microscopic, iar teama de ele nu este asa de mare ca a unui credincios, ci curiozitatea il indeamna sa faca cercetari, sa caute niste raspunsuri.

O poza ciudata… o povestioara din zona cu un streang.. un bec cu senzori… cateva crengi in intuneric pot sa iti faca imagineatia sa joace muuult si bine pe niste coclauri nevazuti de altii… dar foarte bine traiti de tine.

Astfel… gandindu-ma la aceste spirite cu „mult chef de viata”, ipotetic vorbind viata… , mi-am imaginat… o casa bantuita… pe care sa o cerceteza sa zicem…. 2 prieteni… amu no.. hai 3! Un credincios, un necredincios si un ateu!

Stiind ca ateul este un inrait adept al stiintei, posibilitatea existentei unui spirit este nula, fizica cuantica si vechimea casei oferindu-i siguranta imposibilitatii.

Inainte ca acesti 3 purcelusi.. pardon… acesti 3 buni prieteni sa investigheze cazul… mai concret aceasta „casa bantuita”… fiecare are o teorie, si vrea sa dovedeasca celuilalt ca are dreptate, aici apare si orgoliul.

Credinciosul simte ca are o datorie fata de Dumnezeu si de sine sa isi aduca prietenii pe calea cea dreapta, demonstrand existenta Lui si puterea de care ar trebui sa se teama; necredinciosul in general manat doar de curiozitate si dorinta da a iesi din banal, nemai punand la socoteala ca un prieten loial, a se citi om nu caine, va fi mereu alaturi de prieteni, mai ales cand e rost de putin amuzament; iar ateul vrea sa isi testeze pe propria piele teoriile si sa demonstreze inexistenta lui Dumnezeu si ca defapt e doar „mana” stiintei la mijloc.

Fiecare are o mica indoiala si teama in suflet, pentru ca .. la urma urmei.. sunt doar niste idealisti, „pusti bagaciosi” s.a.m.d. Fiecare are in gand, desi nu ar recunoaste o mica indoiala in propria teorie. Dar… cum orgoliu e orgoliu… chit ca esti fata sau baiat, mai ales daca esti baiat [no offence] nu poti da inapoi, doar nu esti las…

Ei bine.. acestia reusesc sa intre in casa… prin efractie, evident… ca doar e proprietate privata si nu a lor… daaaaaaar de aici va las pe voi sa continuati cu imaginatia si ideologiile personale. Sa castige credinta voastra chiar daca pentru unii e doar o formula fizica, iar pentru altii totul.

Reclame