Galagie in miros de toamna…  aglomeratie si soapte furate.. Pe scari o alergare de zile mari… care mai de care sa prinda metroul. Un grup de adolescente chicotesc intr-un colt, la sosirea metroului fustele prind a se ridica. Imbulzeala privirilor ating tinta, usile! O voce robotica anunta statia… uzualul te face sa ignori detaliile.

Imi gasesc un loc… in stanga mea o domna de culoare, in dreapta … scaun gol. Nimeni nu mai spune nimic. Ca la un semnal dat… femeile incep sa caute prin genti diverse lucruri… numai ce vad ca isi pun pe brate diverse produse cosmetice si incep sa le aplice pe ten. Nimanui nu i se pare dubios.. lumea conectata sta cu capul plecat… caut cu privirea o sabie… Capul plecat, sabia nu-l taie!.. dar totusi sa incerc. Ma las pagubas cand zaresc numele statiei in care trebuie sa cobor.

Ma ridic alesne de pe scaun si numai ce vad ca toate femeile erau gata aranjate.. drumul de mai bine de jumatate de ceas nu a fost irosit.. ci folosit cu sarguita si dibacie de catre expertele noastre.. care acum, cochete, se indrepata spre locul de munca, scoala sau poate… doar shopping.

Vocea teleghidata din difuzoare anunta inchiderea usilor.. ma intorc si privesc cum dispare in intuneric viermele de metal.. langa mine se opreste un tanar obosit de la fugaritul scarilor, se uita cu ochii paienjeniti dupa metrou..L-as fi batut pe umar.. dar prea multa miscare pentru o ora asa matinala… l-as fi incurajat dar parca nu-mi ieseau cuvinte pe gura.. plus ca multi pierd metroul.. si nimeni nu zice nimic.. trec mai departe si te lasa sa te framanti singur.. tu si secundele care trec… sau nu prea.

Asa ca imi vad de drum si las in spate..  aglomeratia si glagia vesnic statornica in subteran….

Reclame