Si iar ploua… stropii mari si grei se izbesc de peretele de sticla al casei. E treaz de doua ceasuri… ceasuri nu ore… acum il aseaza tremurand pe tejgheauna prafuita. Ingana ceva si ii pune un pret… il modifica.. nu este multumit… il rupe si se aseaza in balansuar… se uita lung la el… isi aprinde pipa si trage indelung din ea. Mai priveste odata ceasul si ii scrie alt pret.

Multumit intra in bucatarie si isi bea cea de-a patra cafea…. tremura la fiecare sorbitura. Ochelarii, usor crapati in colturi … il mai lasa sa priveasca cerul innorat. Isi pune pelerina de ploaie si trece din camera in camera… aduna cutiile cu ceasuri si pe aseaza usor una peste alta. Deschide usa si da sa iasa din casa.. priveste pamantul ud si suspina.. sopteste un nume de femeie si pleaca…

Ajuns in fata inghesuitului magazin cauta lent o cheie. Nu il deranjeaza picaturile reci de ploaie… o gaseste pe maneca pelerinei, injura scurt si descuie… aprinde becul si priveste un portret de femeie…. o saluta respectuos din cap si inchide usa dupa el. Se instaleaza calm si isi pune prin rafturi ceasurile… Priveste din nou femeia, isi spune trist : „Azi nu va veni nimeni”…

Anunțuri