Coboara treptele de marmura… cu poalele rochiei maturand podeaua. Zambeste si nu crede ca e ea. Se priveste in reflexia din geam si face piruiete. Nu e alb.. nu e rosu.. nu e a ei. Toamna desi e acolo… aproape de inima ei se fereste sa o accepte.

Azi e inca soare.. azi inca e muzicalitatea verii.. azi e o vara fara verde.. azi…

aude vantul cum sufla prin camera cu mobila veche. Se uita la ceasul de pe perete si se opreste, nu mai ticaie. Se apropie de el si il asculta, parca asteapta sa respire, parca ar fi un mort lipit de perete. nu aude nimic si se indeparteaza, usor zapacita se schimba in haine obisnuite si iese in curtea interioara.

Prin gradina de flori paseste in papucii negrii de casa, lasa gauri de ciment prin covorul de frunze tipic toamnei. Se aseaza sub un copac oarecare … desi leaganul e gol si zambeste, e fericita… asa singura… cu o pisica vagaboanta pe langa ea si un vant dulceag.

Pisica tarcata se aseaza in poala ei si miauna vag, incepe sa o pupaceasca si sa se joace cu ea cand telefonul –  Lasa pisica sa ii cada din brate si se duce repede in casa… ajunge mai tarziu, din reflex se uita sa vada cat e ceasul, dar el tot nu ticaie , si arata o ora de mult trecuta.  ofteaza si se duce la rochia impachetata pe pat ar vrea dar  nu … a fost o singura data… si intr-un fel se simte vinovata… dar ii pare bine ca a imbracat-o.. data viitoare va fi a ei… sau macar… nu va trebui sa fie o frauda.

Sta langa telefon si se leagana.. acesta suna din nou si ..

– Alo! –

Anunțuri