Păşeşte calm şi rece pe treptele de marmură. Rochia nu-i ajunge  la podea. Se opreşte calmă în faţa uşii impozante. Nu bate, nu strigă, nu cheamă pe nimeni. Ascunde la spate arma si se aşează pe balansoarul din dreptul geamului. Cineva face umbră geamului, ne interesat priveşte cum parul domnişoarei se mişcă in voia vântului, spune cuiva să îi deschidă. Ea se ridică şi intră fără să îi spună nimic bătrânului care încă privea peisajul de iarnă.

– Nu îţi este frig? Ai trupul îngheţat…

– Ce te face să crezi asta?

O voce neaşteptat de puternică, de feminină si de caldă a facut să i se cutremure inima de piatră…

– Cele – 6 grade…

– Nu mai fi aşa de protector..

– De ce ai venit?

Nu răspunse, pune arma pe masă, se descalţă şi urcă treptele spre dormitoare. Bărbatul se întoarse şi îi privea absent fiecare mişcare, respira adânc şi cere unei servitoare să puna masa…

– 2 tacâmuri.

Când auzi, fata se opri la mijlocul treptelor se întoarse şi îl privea stupefiată …

– N… Nu se poate!

Ochii i se umpluseră de lacrimi şi alergă pe trepte, se auzea ţipete si uşi trântite…

– Mamăăă… Mamăăă…

În cele din urmă coborâ, incet.. plângând..

– Nu m’ai chemat!DE CE?

– Nu e treaba ta!

– E mama mea…

– Era.

Aruncă de pe masă tot dintr-o mişcare..

– Bravo, eşti din ce în ce mai iute…

– Te … Cum ai putut?..

– Era bolnavă…

– Trebuia să o vad!… să-i vorbesc ultima dată.. să o aud..

– Ai alte treburi tu..

– Înainte să ma faci un pion pe tabla ta de joc… eram copilul vostru..

– Nu eşti pion.. eşti un asasin.. cel mai bun..

– Da… sunt o carte de joc!

– Nu orice carte…

– M-ai iubit… vreodată?

– Tu nu ai nevoie de iubire… tu trebuie să urăşti.. să ucizi.. să jonglezi cu destinul lor… Tu eşti dama de roşu.. singura carte în care mama ta credea.

Fata se uită cu ură în ochii lui..

– MINŢI!

Se ridică de pe scaun greoi si urcă treptele spre camera soţiei, fiica lui îl urmă în de-aproape…Când deschide el uşa parcă incăperea avea alt sens, alte nuanţe.. altă istorie.

Fata observă că încă mirosea a parfumul mamei, în dulapul deschis de tată era doar rosu, multe poze.. şi .. multe cutii albe, cu model.. cu parfum. Le luă pe rând şi le studie adânc.. În fiecare era câte o carte de joc… o damă de roşu.. Poze cu ea… o carte de joc…

Se ridică şi coborâ treptele rapid, se încălţă, îşi luă arma de pe masa de sticlă şi puse in loc… o damă de roşu…

– Aş prefera o poză cu tine..

– Eşti curios de rapid pentru un moş…!

– Trebuie să semeni cuiva…

– Aceea e mama..

– Ştiu! … dar tot a mea ai rămas…

– Nici măcar nu-mi ştii numele…

– Dama de roşu.

Plecă… trântind uşa…

– Eloise…

Anunțuri