Alerg sentimente pe peretii camerei, nu ma indur sa le las nerostite, imi e teama de mine din ce in ce mai des. Las parul sa cada pe perna si nu ii zic nimic, nu am energie sa il cert… sa il compatimesc.. sa ma sperii, dar totusi ma ridic sa il prind. Ma razgadesc si ma indrept spre oglinda,  ma cuprinde un val de ura si il tai, raman sluta si muta si incep sa plang. sunt tot in pat, cu gandul la punctele de pe tavan, imi alung imaginea cu mine din minte si acum ma ridic din pat pe bune.
Ma simt vinovata si ies din camera, pe hol aproape ca ma izbesc de un vecin..
– Ma scuzati..!
E atata lumina afara ca imi ard ochii si vad totul in rosu, ma asez pe scarile reci si imi obisnuiesc chipul cu soarele de aprilie. Ma uit in portofel si vad poze alandala, chipuri ce nu imi mai spun nimic. Oameni ce au plecat… ramasa singura in ganduri simt cum ma trec fiori de la cimentul ce ma primit.
Pictez cerul cu mii de nori si vad prieteni ce imi vorbesc, ce-mi arunca minciuni in fata, ce imi spun adevaruri abia cand nu mai sunt. Ma lasa sa vorbesc, dar nu ma aud, ma privesc in oglinzi negre si ma plang de dureri fizice inexistente… Vantul imi deschide ochii si sunt tot pe trepte, simt cum in stomac fluturii prind viata, inchid portofelul si ma intorc in casa.
Pe pat imi vad telefonul, alerg la el in speranta ca voi gasi un mesaj sau poate un apel – nimic. Nici un raspuns de la ultimul mesaj trimis acum o ora… poate doarme.
Ma asez pe covor si imi pun muzica sa imi trezeasca pofta de dans.. si plutesc, pe podea umbre ce se contopesc in mangaieri ritmate, in ceata si praf de iluzie. Totul e real, dansez cu adevarat in adancul inimii si mi se pare atat de departe viata mea.
Nu mai am nici o dorinta. Zambesc ironic in oglinda si imi tai parul… acum raman cu dovezi albe ce cad a ninsoare pe brate. Imi pipai fata si simt anii, imi privesc ochii si vad lipsa genelor si cat de crapate imi sunt buzele, ii inchid si astept sa sune telefonul, sa ma salveze de mine… – nimic.
Imi spun intr-una cuvinte incurajatoare si ma arunc in cada… Aud inca muzica si ma las cuprinsa de mine… privesc peretii si ii las sa ma poarte in filme…  Nu sunt nebuna… sunt doar
Noaptea imi este dor de zi, caci ziua fug de mine la lumina… Noaptea, cadavre ma imbratiseaza… noaptea ies strigoii nebuniei si imi canta slove albe… si te vad cum imi razi in fata de neputinta momentului….
…Ma intorc pe partea cealalta… si ma rog sa adorm!
Anunțuri