Privesc cearceaful mototolit de la capatul patului si il imping cu piciorul, il invinuiesc pentru lipsa mea de somn, dar nu are nici o remuscare, cade rapid in bezna podelei. Ca un hau se deschide si astepta sa imi scald picioarele in el. 

Ma intorc pe partea cealalta si inchid ochii si astept.. si astept. Si ma invart in scenarii abstracte, in replici acide si certuri in care mereu eu sunt castigatoarea, dar nici o sansa sa raman acolo. Ma zvarcolesc si nu gasesc cu ce sa ma invelesc, ma intorc pe zeci de parti… oare asa se simt cei ingropati de viu?… in intuneric, in groaza si umbre?.. sub brate de pamant.. Oare aud cum pasii calca peste ei?..Aud bufnitele noptii, vantul…? ma ingrozesc de propriile idei stupide si ma ridic in picioare, aproape ating tavanul asa ca ma las pe podea cu zgomot. Calc cearceaful acum rece si ma uit nedumerita in jur, afara nu-i pioc de zgomot.

Ma uit la ceas, iar lumina telefonului ma orbeste, ca-ntr-o pana de curent se blocheaza mintea si imi vine sa tip. Un val de nervi ma furnica pe sira spinarii… si se trezeste imaginatia, si vad oameni si simt umbre.. si ma doare absenta luminii….  si mai tare prezenta ei. Ma intind pe podeaua rece si respir. Gasesc la piciorul patului un bidon cu 3 picaturi de apa pe care le las sa cada pe picioarele desculte. Erau reci si placute, dar au disparut intr-o secunda. Si am ramas din nou singura pe podea…

Cu o bucata de panza sub cap si rasaritul pe gene, astept…Image

 

Reclame