In monosilabe umbra ei se face simtita si parca incaperea devenea tot mai sumbra. Tacea pentru a-i asculta sufletul pierdut in nestire si spera sa ii simta bratele peste ale lui – dar nimic
Secole intregi doar in intuneric. Si sparge tacerea prin clinchet de cercei
– Ma cauti si nu ma gasesti… Ma chemi, dar nu ma doresti… Ma pierzi si pierdu-ta ma lasi in speranta ca ma voi intoarce… mereu pe acelasi drum obscur si mizerabil.
– Si mereu revii..
– Si te bucuri si pleci.
Se ridica dintre schelete si o prinse de gat.. ii acopera tatuajul si ranjea sadic.
– Esti frumoasa… de fiecare data cand revii esti mai frumoasa
Se elibereaza si pleaca. In ura se evapora si urme de parfum
– PRIZONIERA!
De sub el intreaga armata de marionete prind viata si pornesc in cautarea ei… Prezenta lor cutremura pamantul si cad suflete si intaresc mornatul.  Si zgomot si tacere… pas dupa pas… intuneric si fum si o gasesc rezemata de foc imbracata in apa. O prind brutal de piele si o tarasc spre colivie.
O priveste lacom si nu se satura.. si durerea ei o incanta si ii mangaie chipul printre zabrele… si ii cere un sarut cu palma si ea il scuipa!
– Iubito., esti frumoasa!
Nu raspunde- devenea tot mai agresiva in gesturi!
Pe tron impunator savura sange si pacat si o privea si repira sudoarea ei.
-Si te agiti.. si imi placi!..
– Elibereaza-ma!
– Ntz… imi placi captiva, neputincioasa.. dis-pe-ra-taaa – si se pierdu intr-un ras vulgar.
Si corbi peste ea cazura, in pene si negru adormi!
– Somn usor, domnita!… 
Si se trezi in bratele lui… dar tot captiva
   Image
Reclame