Printre mici nori cenusii imi pierd mintile si nu reusesc sa le readun, nu reusesc sa imi stapanesc pulsul, cu ochii inchisi simt privirile oamenilor, simt dorinte incontrolabile, ma arde pieptul de nerabdare, simt teama si gustul sec al esecului. Eu trebuie sa cred, sa fac, sa reusesc… eu trebuie sa ma ridic pe treptele gloriei si sa inalt tricolorul, eu, prin munca mea, prin controlul trupului meu, prin credinta si devotament. Eu, o simpla romanca, prin venele careia trec milioane de amintiri, prin trupul meu un popor isi arata puterea, un popor arata ca este mai mult decat o imagine degradata de media. Trebuie sa ii simt cum zambesc, acolo intre granitele posibilului, a saraciei si a stangaciei, acolo unde am facut primii pasi pe o barna, acolo unde am respirat praful si sudoarea salii de antrenament, acolo unde am sarit peste masa de pranz pentru performanta.. . acolo unde mama ma imbratiseaza cu atata caldura cand ma revede dupa saptamani sau luni, stergand momentele de impas si durere printr-un simplu gest dragastos.

Vreau sa simt pamantul sub picioare cum tremura de la bataia inimii lor, vreau sa vad cerul mai curat prin lacrimile de mandrie a romanilor, vreau sa simt vantul mai cald prin ropote fierbinti de aplauze, vreau sa fiu mica campioana a tatei si fragila nepotica a bunicului.

Si nu mai am timp de dorinte, caci imi aud numele strigat… Ei bine, oameni din intraga lume: SUNT CAMPIOANA!

 

 

Reclame