Aleg tacerea si plang, ma las purtata de valul de minciuni rostite printre lacrimi si injuraturi, daca as fi stiut poate nu as fi plecat asa… poate te-as mai fi ascultat o ultima oara, poate… dar ce mai conteaza acum!? imi poti spune tu mine oare ca am gresit!?.. nu am gresit, m-ai facut sa plec… si am plecat, am strans in pumn ca-ntr-o inchisoare de piatra ultima farama de demnitate si am plecat, macar atat sa imi ramana si mie, atat… asta si imaginile cu tine ascunse intr-un plic…si acesta aruncat in fundul pamantului langa tine! 

Nu imi pot dori nimic mai mult decat tacerea… asta e singurul moment care ma mai face sa zambesc cand ma gandesc la tine… atat a ramas, un pumn de pamant si aschii de copac…. mi-am inmormantat inima odata cu tine, ai ales moartea… iar eu fuga. Iar acum, oricat de departe as fi… tu poti fi mereu langa mine, gandul asta ma incita si imi da fiori, face ca singuratatea sa nu mai para atat de sumbra…. macar acum imi pot aduce aminte de tine asa cum erai atunci… atunci cand ne iubeam… iti amintesti oare? … ti-a fost dor de mine??… oare imi va fi dor de tine?! … imi va fi atunci cand voi veni tarziu in casa si tu nu vei fi acolo sa imi faci un ceai…. imi va fi cand ma voi trezi si voi savura cafeaua doar cu porumbeii… atunci cand voi ajunge in gari si tu nu vei fi sa ma intampini cu o poza si un sarut lung… atunci cand voi impodobi bradul singura iar zapada va ramane mereu pe umeriii mei… rece si grea… 

Image

Reclame