Se crapa de ziua.. sau eu abia indraznesc sa imi deschid ochii? O durere surda ii strange ca intr-o capcana sadica – si apoi eliberare. Ma uit la multe puncte albe de pe tavan in timp ce cu mainile ravasesc patul in cautarea telefonului – 14:10. Respir usurata – am reusit sa dorm dupa atatea nopti pierdute in cesti de cafea si teancuri de carti, pe podele reci cu spatele de rafturi.

Ma ridic sa deschid geamul, sa ma inund cu soare, sa ma scald in iarna, sa ma rasfat cu nea. Imi prind parul si salut pamantul, vecinii ma privesc ciudat si le zambesc – ce-mi pasa mie!?.. sunt copila pentru ei, sunt epave pentru mine. Ma rasucesc pe calcaie ca sa  ma impiedic de monstrul din dulap lasat epuizat cu o dara de haine in urma lui, rasul meu strident alunga singurul cavaler cu pene care indraznise sa se odihneasca pe pervazul meu, il las sa se piarda in soare, nu isi va aminti adresa… nu imi va scrie…da’ ce-mi pasa mie?! sunt doar o muritoare.

Ma ascund dupa perdelele lungi – s-a intors. Imi fac avant si sar, cu mainile impreunate ajung in genunchi langa pervarz – si a zburat. Ma uit la el si tac. Acum sigur nu se va mai intoarce… Ma ridic usor si il privesc in contopirea cu zarea.. si ma intorc

Image

Anunțuri