cu pasi rari si apasati ma desprind din propria dezolare, imi las prada ultima suflare a sperantei – sa mai sper la ce?! la o lume mai buna? la o zi cu mai mult soare? la o noapte mai linistita? … la un viitor mai bun si la un prezent mai putin anost?.. nu gasesc logica in nimic, nu mai simt nimic decat agonia esecului, gunoiul societatii se prinde de talpile mele si imi ingreuneaza picioarele.

Ma opresc sa ma privesc intr-o reflexie deformata si vad cum prierd culoare si ma descos din lumea in care obisnuiam sa cred, in care am crescut cu atatea vise..ce acum… ramane doar pete de viata strecurate printre pietre mult prea seci…

Image

Anunțuri